Tulburarea specifică de învăţare (TSI)  nu depinde de nivelul de inteligenţă. Chiar şi un copil cu un nivel de inteligenţă ridicat poate avea tulburări specifice de învăţare. Explicaţia acestui lucru este slaba dezvoltare sau tulburarea unor capacităţi parţiale.

Tulburările pot apărea la nivelul dezvoltării slabe a motricităţii, echilibrului şi orientării în spaţiu, la nivelul schemei corporale, la nivelul percepţiei vizuale, auditive şi tactile, la nivelul memoriei precum şi din pricina deficienţei în prelucrarea secvenţială a informaţiei. Nu există doi copii dislexici cu simptome identice, deoarece tulburările capacităţilor parţiale apar în combinaţii variate şi grade de dezvoltare diferite.

Şcolarul mic

Copilul din ciclul gimnazial şi liceu

Adultul dislexic

Simptomele tulburărilor specifice de învăţare la şcolarul mic

Copilul cu tulburări specifice de învăţare rămâne mult în urmă la învăţarea citit-scrisului sau a matematicii în comparaţie cu capacităţile sale mintale şi cu cantitatea de exerciţii efectuate acasă şi la şcoală. Începând din primele săptămâni din clasa I deja apar dificultăţile.

Tulburarea de citire (dislexie)

Tulburarea de scriere (disgrafie/disortografie)

Tulburarea de calcul (discalculie)

Atitudinea faţă de învăţare, particularităţile stilului de învăţare

Tulburările capacităţilor parţiale

Semne observabile în comportamentul copilului cu TSI

Tulburarea de citire (dislexie)

• Copilul citeşte deosebit de lent;
• Face multe greşeli în citirea cuvintelor, textelor:
• Confundă litere – mai ales pe cele asemănătoare din punct de vedere grafic (exemplu: u-n, b-d, f-t ) sau pe cele asemănătoare din punct de vedere fonetic (exemplu: f-v, s-z );
• Omite sau adaugă litere, silabe, cuvinte;
• Citeşte în sens invers (de la dreapta la stânga) unele silabe, cuvinte scurte;
• Deseori citeşte cuvinte torsionate, schiloade;
• Citeşte greu, silabisind cuvintele lungi;
• Înţelege parţial conţinutul unui text;
• Greşeşte frecvent rândul în citirea textului;
• Este nesigur în utilizarea unor litere reînvăţate;
• Nu citeşte cu plăcere, ocoleşte citirea, pe cât este posibil;
• Oboseşte foarte tare în timpul cititului, deseori refuză să citească sau recurge la plâns;
• A învăţat încet şi greu literele în clasa I;
• A învăţat greu citirea silabelor.

Conform definiţiei lui Meixner se consideră dislexic acel copil la care ritmul citirii este sub medie sau face mai multe greşeli decât media sau are probleme de înţelegerea textului.

Tulburarea de scriere (disgrafie/disortografie)

• Ritmul scrierii este prea lent, pentru îndeplinirea unor sarcini în scris are nevoie de un timp de execuţie peste medie;
• Face multe greşeli la scriere;
• La scriere face greşeli asemănătoare cu cele de la citire;
• Confundă literele (confuzii repetate sau ocazionale);
• Confundă literele a căror scriere începe asemănător sau literele asemănătoare ca formă scrisă;
• Se opreşte de multe ori în timpul scrisului gândindu-se la forma literei următoare;
• Omite sau adaugă litere, silabe;
• Omite sau scrie de mai multe ori acelaşi cuvânt în propoziţie;
• Scrie cuvinte legate sau chiar întreaga propoziţie într-un cuvânt;
• Inversează silabele;
• Scrie cuvinte fără sens pe baza asemănărilor fonetice;
• Sesparte incorect cuvintele în silabe;
• Scrierea este urâtă, dezordonată, indescifrabilă, caietul este mâzgălit;
• La scrierea după dictare rămâne în urmă faţă de colegi, reţine greu propoziţia dictată;
• Copiază incorect textul de pe tablă;
• Nu utilizează în scriere regulile gramaticale învăţate;
• Alcătuirea de propoziţii este deficitară, propoziţiile sunt incorecte din punct de vedere gramatical (compuneri), fără sens în ciuda faptului că oral poate alcătui propoziţii corecte;
• Nu scrie cu plăcere, este greu de motivat pentru îndeplinirea unor sarcini legate de scris.

 
Tulburarea de calcul (discalculie)

• Noţiunea cantităţii nu este formată;
• Întâmpină greutăţi în efectuarea celor patru operaţii de bază (adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea);
• Calculează lent, nesigur;
• Este incapabil să înveţe tabla înmulţirii deşi face repetări nenumărate;
• Reţine greu expresii, reguli matematice;
• Scrie greşit cifre după dictare, citeşte greu cifrele scrise;
• Îi este greu să copieze corect cifre;
• E dificil să înveţe ordinea numerelor, omite, schimbă locul numerelor într-o înşiruire crescătoare sau descrescătoare;
• Omite, scrie în locuri greşite sau schimbă locul unor cifre în timpul rezolvării unor exerciţii sau probleme;
• Nu înţelege problemele matematice, nu ştie să traducă în limbaj matematic, să extragă esenţialul, este incapabil să înceapă individual rezolvarea unei probleme;
• Încurcă ordinea de efectuare a operaţiilor;
• Deteriorarea capacităţilor aritmetice nu se explică prin retard mintal, nici prin învăţare necorespunzătoare.

 
Atitudinea faţă de învăţare, particularităţile stilului de învăţare

• Deseori nu înţelege sarcinile sau reuşeşte să le rezolve doar cu ajutorul, îndrumarea unui adult;
• Este slab la învăţarea unei limbi străine;
• Învaţă mai uşor după auz;
• Învaţă greu cuvinte noi;
• Oboseşte repede, nu se poate concentra timp îndelungat asupra unei sarcini;
• Atenţia îi este distrasă uşor de stimulii din mediul înconjurător;
• Simţul responsabilităţii este nedezvoltat, este greu de motivat pentru îndeplinirea unor sarcini.
• Lucrează încet, are nevoie de un timp mult mai lung decât colegii săi pentru îndeplinirea unei sarcini;
• Devine obişnuinţă zilnică învăţatul prelungit până seara târziu;
• Inventează orice altceva ca să amâne învăţatul;
• Are realizări sub aşteptări la materiile bazate pe scris, citit;
• Este mai interesat de materiile cu caracter practic;
• Trebuie să înveţe peste puteri pentru a corespunde aşteptărilor şcolare;
• Alocă foarte mult timp şi energie pentru învăţat dar, în ciuda exersărilor nenumărate, realizările nu sunt cele aşteptate;
• Tensiunea permanentă datorată învăţatului de acasă îşi pune amprenta şi pe relaţia părinte – copil.

 
Tulburările capacităţilor parţiale

Copilul cu tulburări specifice de învăţare este caracterizat de o slabă dezvoltare a capacităţilor de:

• vorbire: dislalie prelungită şi greu corectibilă, vocabular sărac, capacitate de exprimare deficitară, greutăţi în găsirea cuvintelor, disgramatism, dezvoltarea slabă a percepţiei vorbirii, dificultate în înţelegerea vorbirii, simţ al ritmului şi muzicalitate slabă;
• percepţie auditivă: tulburarea percepţiei auditive fond – formă, a capacităţii de diferenţiere auditive, a capacităţii de analiză auditivă;
• percepţie vizuală: tulburarea percepţiei vizuale fond – formă, a capacităţii de diferenţiere vizuală, a capacităţii de analiză vizuală, dezvoltarea slabă a coordonării ochi – mână;
• mişcare: dezvoltarea slabă a mişcărilor mari, a simţului echilibrului, a mişcărilor fine, a dexterităţii manuale, dezvoltarea slabă a a grafomotricităţii;
• schemă corporală: dominanţă de lateralitate nedezvoltată sau lateralitate încrucişată, schemă corporală nesigură;
  orientare spaţială şi în timp: tulburarea orientării în spaţiu, tulburarea orientării în timp;
• atenţie: tulburări ale atenţiei;
• memorie: tulburări ale memoriei auditive, tulburări ale memoriei vizuale;
• seriere: tulburări de seriere – probleme de aşezare în ordine.

Aceste capacităţi slabe, observabile încă din perioada preşcolară, sunt prezente pe întreaga perioadă şcolară.

Semne observabile în comportamentul copilului cu TSI

• Se acomodează greu la regimul şcolar, la regulile clasei. Învăţătoarea se plânge deseori de comportamentul copilului;
• Se sustrage de la îndeplinirea unor sarcini, acestea sunt prea grele pentru şi nu le poate îndeplini, nu poate ţine ritmul cu colegii săi;
• Dezvoltă diferite mecanisme de apărare şi înlăturare ca: refuzul muncii şcolare, minciună (nu are temă pentru acasă, nu are de învăţat, „pierde” carnetul cu notele) ;
• Performanţele sunt fluctuante, oboseşte repede;
• Are greutăţi în organizarea activităţilor zilnice, păstrarea obiectelor în ordine. Pe bancă are mereu dezordine. Hainele şi obiectele personale sunt împrăştiate prin clasă, prin cameră. Este aproape imposibil de învăţat să păstreze ordinea.
• Copilul este dezamăgit, fără chef, imposibil de motivat pentru învăţat. Insuccesele pot provoca stări afective şi comportamentale extreme.
• Este caracterizat de tulburări comportamentale: unii îşi compensează insuccesele cu duritate, clovnerie, agresivitate, ceartă, invidie, batjocură, comportament care deranjează ora, un comportament manifestat pentru a fi întotdeauna în centrul atenţiei. Alţii devin deosebit de retraşi, temători, anxioşi, depresivi, frustraţi.
• Din cauza insucceselor şcolare pot apărea tulburări de autoapreciere;
• Pot apărea simptome somatice şi neurotice: dureri de cap, de stomac, stare de vomă, bulimie, tulburări de somn, alergii, ticuri, bâlbâială, roaderea unghiilor, enurezis, deseori boli scurte, etc.

Simptomele tulburărilor specifice de învăţare la copilul din ciclul gimnazial şi liceu

Pe lângă ritmul lent al citirii, greutăţile de înţelegere a textului, scrierea slabă şi incorectă, greutăţile de calcul, problema cea mai mare este cauzată de lipsa deprinderii de învăţare.

Copilul cu TSI poate prezenta la ciclul gimnazial următoarele semne:

• Nu citeşte, nu scrie cu plăcere;
• Rămâne în urmă la îndeplinirea sarcinilor de citire şi scriere;
• Face greşeli de ortografie, mai ales în cazul cuvintelor necunoscute;
• Uneori face înlocuiri de litere în scris dacă se grăbeşte;
• Înţelege greu noţiunile abstracte;
• Înţelege greu un text citit;
• Înţelege greşit informaţiile;
• Are probleme în învăţarea diferitor discipline;
• Are un vocabular sărac, disgramatism;
• Are probleme în exprimarea gândurilor;
• Poate avea greutăţi în sintetizarea materiei, în elaborarea schemelor;
• Are probleme gramaticale serioase în învăţarea unei limbi străine; poate învăţa să vorbească foarte bine dar trebuie să depună un efort foarte mare pentru a trece cu succes un examen de limbă străină;
• Are probleme de autoapreciere din cauza insucceselor şcolare;
• Lipsa înţelegerii şi sprijinului din partea părinţilor, pedagogilor poate provoca tulburări serioase de comportament. Exemplu: evitarea şcolii, vagabondaj, asocierea la unele bande de răufăcători, furt, etc. Aceşti tineri pot rămâne needucaţi, pot avea probleme de integrare socială şi chiar, probleme existenţiale.

Simptomele tulburărilor specifice de învăţare la adult

Tulburarea specifică de învăţare nu este o boală deci nici nu se poate vindeca. Un copil dislexic va rămâne dislexic şi în viaţa de adult. Greutăţile legate de citit-scris sau calcul vor persista într-o anumită măsură dar depinde de fiecare persoană dislexică în ce măsură reuşeşte să facă faţă acestuia.

Insuccesele şcolare nu dispar fără urme. Copiii dislexici, fără un sprijin familial sau un ajutor specializat, devin adulţi cu o stimă de sine scăzută. Foarte mulţi dintre ei dezvoltă un sentiment de autoacuzare, ruşine şi sentimentul de necorespundere din cauza eşecurilor legate de învăţare. Dacă nu îşi prelucrează frustrările trăite, devin adulţi cu o încredere în sine scăzută, ceea ce va determina diferite probleme în relaţiile sociale.

Pot deveni suspicioşi şi ostili faţă de alţii, fiindcă se tem că se va afla problema lor şi pot manifesta un comportament permanent de autoapărare, de multe ori ascunzând problemele de citit-scris. Mulţi dintre ei au sentimentul de inaptitudine la locul de muncă în ciuda eforturilor depuse şi se tem că vor fi găsiţi nepotriviţi de către angajator şi colegi.

Semnele care rămân şi în viaţa de adult pot îngreuna viaţa de zi cu zi a acestor persoane şi pot cauza tensiuni cu mediul înconjurător, în funcţie de nivelul de toleranţă şi acceptare ale acestora. Autoaprecierea adultului dislexic joacă un rol hotărâtor în calitatea vieţii. Prelucrarea frustrărilor din copilărie, autoacceptarea vor ajuta adultul dislexic la dezvoltarea echilibrului psihic şi a forţei de viaţă. Funcţionarea unor grupuri de sprijin pentru adulţii dislexici ar ajuta mult în prelucrarea problemelor.

Totodată, tulburarea specifică de învăţare are şi o serie de avantaje: aceşti oameni de obicei sunt mai creativi decât alţii, sunt inventivi, găsesc cu uşurinţă nişte rezolvări aparte la diferite probleme, abordează problemele în ansamblu şi găsesc soluţii rapide, negândite de alţii, au o gândire vizuală. Unii dintre ei sunt talentaţi în arte plastice sau în muzică, alţii au o gândire în spaţiu foarte bună. Printre artişti, scriitori, oameni politici, inventatori, oameni de ştiinţă, actori sau oameni de afaceri se reagăsesc foarte mulţi dislexici.

Simptomele adultului cu TSI pot fi:

• Citeşte o pagină dintr-o carte sau subtitrarea de la un film într-o perioadă foarte lungă de timp;
• Citeşte un fragment lung dintr-o carte şi nu ştie ce a citit;
• Uneori citeşte cu greşeli: omisiuni sau confuzii de litere;
• Nu-i place să citească cu voce tare în faţa altora;
• Scrisul poate fi ilizibil sau cu greşeli de ortografie;
• Deseori încurcă literele în scris;
• Are probleme în luarea de notiţe sau exprimarea gândurilor în scris;
• Are dificultăţi la completarea formularelor;
• Învaţă greu limbi străine;
• Efectuează greu calcule mintal;
• Încurcă des direcţiile dreapta-stânga;
• Se orientează greu în spaţiu, pe hartă;
• Are o orientare temporală slabă, întârzie deseori;
• Este dezordonat, are dificultăţi în organizare şi planificare;
• Deseori nu înţelege îndată cele auzite;
• Urmăreşte greu şirul discuţiilor;
• Îi creează greutăţi pronunţia unor cuvinte mai lungi sau necunoscute;
• Se exprimă greu, uneori îşi aminteşte greu chiar şi cuvinte simple, de folosinţă zilnică;
• Memoria de scurtă durată este slabă, nu reţine mesaje, numele persoanelor, cuvintele sau expresiile noi;
• Încurcă datele, orele, şirurile de numere (ex. la formarea numerelor de telefon) ;
• Deseori uită unde şi-a lăsat lucrurile;
• Are zile când nu poate să se concentreze aproape deloc;
• Stresul are un efect paralizant asupra lui.